Antiderivată — cu o defalcare detaliată a fiecărui pas și un grafic
Funcția f(x)
Primitivă
Antiderivata F(x) este o funcție a cărei derivată redă originalul: F′(x) = f(x). Orice constantă C poate fi adăugată unei antiderivate, motiv pentru care este întotdeauna scrisă.
Cum a fost calculat - pas cu pas
Fiecare pas denumește tehnica utilizată și arată înlocuirea, astfel încât soluția să poată fi copiată în caiet.
Verificați o primitivă
Introduceți F(x) dintr-o problemă „arătați că F este o primitivă a lui f” sau răspunsul dvs.: calculăm F′(x) și o comparăm cu f(x) din câmpul de mai sus. Un răspuns care diferă de al nostru printr-o constantă este și el corect.
Graficul funcției și antiderivatul acesteia
Curba albastră este funcția f(x), cea portocalie este antiderivată F(x). Verificați legătura: unde f(x) este pozitiv, antiderivată crește; unde f(x) este negativ, scade; unde f(x) = 0 antiderivata are un vârf sau o vale. Aceasta este exact relația inversă în comparație cu derivata.
Tabel cu antiderivate
Formulele de bază. C este o constantă arbitrară. Orice rând este ușor de verificat: diferențiază coloana din dreapta și obții pe cea din stânga.
| f(x) | ∫f(x) dx |
|---|---|
| 0 | C |
| 1 | x + C |
| xⁿ, n ≠ −1 | xⁿ⁺¹/(n + 1) + C |
| 1/x | ln|x| + C |
| eˣ | eˣ + C |
| aˣ | aˣ/ln a + C |
| sin x | −cos x + C |
| cos x | sin x + C |
| 1/cos²x | tg x + C |
| 1/sin²x | −ctg x + C |
| 1/(1 + x²) | arctg x + C |
| 1/√(1 − x²) | arcsin x + C |
Integrală definită — aria de sub grafic → · Operația inversă — derivata →
📚 Teorie: tehnici de integrare
Integrarea este operația inversă diferențierii. A găsi o antiderivată F pentru f înseamnă a alege o funcție a cărei derivată este egală cu f. Verificarea este întotdeauna aceeași: diferențiază răspunsul.
Liniaritate: integrala unei sume este egală cu suma integralelor, un factor constant este luat în afara. Sustituție liniară: ∫f(kx + b) dx = F(kx + b)/k — când o expresie liniară se află sub integrală în loc de x.
Integrare pe părți: ∫u dv = u·v − ∫v du. Se aplică la produse precum x·eˣ sau x·sin x. Nu orice integrală poate fi exprimată prin funcții elementare — de exemplu, ∫e^(−x²) dx nu are o formulă închisă și aceasta este normală.
Ce alegem drept u. Drept u alegem factorul care se simplifică prin derivare, iar drept dv pe cel care se integrează ușor. Logaritmul și funcțiile trigonometrice inverse (arctg x, arcsin x) se aleg drept u: derivatele lor sunt fracții. Un polinom se alege drept u lângă eˣ, sin x și cos x, dar lângă un logaritm sau o funcție trigonometrică inversă intră în dv. De exemplu, ∫arctg x dx = x·arctg x − ∫x dx/(x² + 1) = x·arctg x − ln(x² + 1)/2 + C.
Funcții raționale. Dacă gradul numărătorului nu este mai mic decât cel al numitorului, mai întâi împărțim polinoamele și separăm partea întreagă. Apoi descompunem numitorul în factori, iar fracția în fracții simple: A/(x − a), B/(x − a)², (Cx + D)/(x² + px + q). Coeficienții se află înlocuind rădăcinile și egalând coeficienții puterilor lui x de același grad; fiecare fracție simplă dă un logaritm, o putere sau o arctangentă.
Radicali și eˣ. Dacă sub radical se află un trinom de gradul al doilea, formăm pătratul perfect și luăm integrala din tabel: ∫dx/√(x² ± a²) = ln|x + √(x² ± a²)| + C, ∫dx/√(a² − x²) = arcsin(x/a) + C, ∫√(a² − x²) dx = (x/2)·√(a² − x²) + (a²/2)·arcsin(x/a) + C. Radicalul unei expresii liniare se elimină prin substituția t = √(kx + b), iar o fracție în eˣ prin substituția t = eˣ: după substituție rămâne o funcție rațională. Un polinom de gradul n împărțit la radicalul unui trinom de gradul al doilea se integrează prin metoda coeficienților nedeterminați: ∫Pₙ(x)/√(ax² + bx + c) dx = Qₙ₋₁(x)·√(ax² + bx + c) + λ∫dx/√(ax² + bx + c); coeficienții lui Qₙ₋₁ și λ se află derivând ambii membri. Integrala ∫dx/((x − α)ⁿ√(ax² + bx + c)) se reduce la aceeași formă prin substituția x − α = 1/t, de exemplu ∫dx/(x√(1 − x²)) = −ln|(1 + √(1 − x²))/x| + C.
Integrale trigonometrice. Dacă sinusul sau cosinusul apare la o putere impară, se separă un factor, restul se exprimă prin sin²x + cos²x = 1 și se face schimbarea t = cos x (sau t = sin x). Dacă ambele puteri sunt pare, se reduce puterea: sin²x = (1 − cos 2x)/2, cos²x = (1 + cos 2x)/2. Produsul sin mx·cos nx se transformă în sumă, iar tgⁿx se descompune cu formula 1 + tg²x = 1/cos²x. Din tabel, ∫dx/sin x = ln|tg(x/2)| + C și ∫dx/cos x = ln|tg(x/2 + π/4)| + C.
Fracții în sin x și cos x. Dacă funcția își schimbă semnul când înlocuim sin x cu −sin x, facem substituția t = cos x; dacă își schimbă semnul când înlocuim cos x cu −cos x, substituția t = sin x; dacă nu se schimbă când le înlocuim pe amândouă, substituția t = tg x. În celelalte cazuri ajută substituția universală t = tg(x/2): sin x = 2t/(1 + t²), cos x = (1 − t²)/(1 + t²), dx = 2dt/(1 + t²). După substituție se obține o funcție rațională.
Primitiva care trece printr-un punct. Toate primitivele lui f diferă printr-o constantă: F(x) = G(x) + C. Dacă graficul lui F trece prin punctul A(x₀, y₀), se înlocuiesc coordonatele: G(x₀) + C = y₀, de unde C = y₀ − G(x₀). Introduceți punctul în câmpurile „F(x₀) = y₀” de sub răspuns — C se află împreună cu soluția.
Întrebări frecvente
Este gratuit?
Da, acest calculator este gratuit și nu cere înregistrare. Totul se calculează direct în browser, nu pe un server.